Mihu Dragomir – Romanța

E un singur salcâmla hotar de tărâm,lângă da, lângă nu,între mine și tu. E o singură stradăîntre noi și baladă,între stele și ploi,între visuri și noi. E un singur cuvântîntre nori și pământ,între noapte și zi,între-a fost și va fi. Și salcâmu-i uscatși pe stradă-a-nnoptat.Doar cuvântu-i știut,și cuvântu-i tăcut.

Mihu Dragomir – Trecere În Ne-Timp

Tu vei vrea tot mai multe-mbrățișăriîn seara aceea de mai. De departevoi auzi tainicele chemăriale iubirii ascunse în Moarte.Transfigurați de iubirevom fi una, cum din început,și tu vei mângâia în neștiremâna și obrazul meu de lut.Logodirea va fi neștiută și clară,asemeni unui strop de-argint în ape;voi adormi cu primăveri sub pleoape,și-n jur va fi eternă … Citește mai mult

Mihu Dragomir – Mi Te Strecori În Vis

Mi te strecori în vis ca o șopârlă,Și te-ncălzești la soarele-mi ascuns.Pe malul sângelui, ca lângă-o gârlă,E-un lac ferit, de tine doar ajuns.Acolo stai și lenevești pe versuri,Sau mi te zbengui, dornic de un joc.Din marile și micile-universuri,Tu doar în mine ți-ai găsit un loc.Cât te-am pândit, nici umbra nu-ți pot prinde.Te-aud umblând prin gânduri, … Citește mai mult

Mihu Dragomir – Lebedele de Zăpadă (I)

Zurgălăi lipiți în clei, clinchet rece de condei,Peste munți curați, de sare, sclipătul să-și lepede,Cum din orele vâscoase sâmburul amar îl bei,Trec, sub semnul viu al nopții, cântece de lebede. Sănii strugurilor, sucul străveziu, ghețos, rodesc,Și-n oglinzile marine se strâng stele, mușuroi:Sunt viori de gheață albă, ce metalice pornesc,Să-și răsfrângă drept vibrarea-n încăperile din noi. … Citește mai mult

Mihu Dragomir – Sirene În Ceață

Din viața noastră a mai rămas puțin.Un rest. Putem să-l dăm bacșiș, prea bine!Știu, am băut poșircă-n loc de vin,dar treacă de la noi! Și-așa e bine!.Tot mărunțișul zilelor l-am datașa, pentru-o nălucă fără nume.Mai e pentr-un pahar? Să vie îndat’,și-apoi să mi se cânte: „Lume, lume…”.Și când oblonul ultim va fi trasși vom porni … Citește mai mult

Mihu Dragomir – O Ceață

Dincolo de cuvinte – e o ceațăîn care uneori mă cufund.Acolo, doar cu mine mă-nfrunt,cu muntele meu ursuz, călător, de ceață.Ca niște păsări pierdute în nori,cuvintele zboară uneori departe de mine.E o toamnă, atunci, când soarele-i singur cu mine,și aștept marii, negrii tăi nori.Întinde doar mâna, și mă găsești.Întinde doar mâna, fără cuvinte.Pe cărări ce … Citește mai mult

Mihu Dragomir – Șarpele Fantastic

În liniștea apelorSe ascunde șarpele fantastic,Cu ochi adânci ațintiți asupra noastră,Ca o conștiință a pietrei însuflețite.În fiecare dintre noiSe ascunde șarpele fantastic,Plutind în râurile zbuciumate ale inimii.Este un semn de întrebare,Răsucit în sine de zeci de ori,Din care înflorește seninătatea.

Mihu Dragomir – Noapte Banala

Băusem prea mult în noaptea aceea..Era ora când totul ţi se pare posibil,chiar şi învierea din morţi,chiar şi schimbarea amintirilor pălite.În mine se deschideau şi se-nchideau într-una porţi,scârţâind între renunţări şi ispite.Era ora când totul ţi se pare simplu şi posibil,când crezi că un singur cuvântspulberă toate argumentele şi nehotărârile celorlalţişi totul îţi apare clar … Citește mai mult

Mihu Dragomir – Încă o Primăvară

Reconstituiri vagi; stradă prăfoasăDe mahala orientală, ora șase,Obosit de dărnicia prietenului care turnaseVinul peste pahare, pe masă.Geam de pâclă, un patefon încrezutÎncepea, pentru a patra oară o canțonetă.Stradă, stradă blestemată, a ivit o siluetă,Și ochii tăi m-au fărâmat și m-au durutMirosul sâmburelui crud,De sărutare și oftat, mă încape.Vezi? Versul e mic și e udDe lacrimi, … Citește mai mult