Un car cu boi, un popă, coșciugul, o bătrână
Și seara ce coboară, pe toate-ncet stăpână —
Cum soarele se lasă, îngălbenit și pal,
Privind în urmă lumea din coama unui deal.
Atât.. E tot ce poate să-nsemne-o îngropare!
Pe nas îngână popa o rugăciune, — arare.
Bătrâna plânge-n poală și boii merg la pas,
Încet, cu gândul poate c-aproape-s de popas..
Atât! Se lasă satul în urmă, pe o vale,
Și nu-i de plâns nimica, și nu-i nimic de jale,
Un car cu boi, un popă, bătrâna, un coșciug —
Trag boii-n jug nainte, așa cum trag la jug..
Și soarele se lasă domol în asfințit
Așa, ca-ntotdeauna când ziua-i pe sfârșit..
Trei plopi înalți deoparte, la margine de drum,
Și-ntind în lături umbra.. Pe miriște e fum..
Doar popa dacă-ngână o rugăciune-n gând,
Bătrâna dacă plânge oftând din când în când,
Pricepi că-n lumea asta tot e prilej de dor,
Deși în fire toate-și urmează cursul lor..
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă simplă de îngropare la sat, subliniind inevitabilitatea morții și ciclicitatea vieții. Chiar și în tristețe, natura își urmează cursul, iar amintirea rămâne.