Versuri corectate și adnotate
Și când se vor întoarce cocoarele plecate,– Căci primăvara sfântă o să ne vie iară,Atâtea cuiburi calde, în urma lor lăsate,Le-or regăsi tot astfel cum le-au clădit în vară?O! cine știe, poate de-atâtea vremuri greleNimic la primăvară n-o rămânea din ele,Din cuiburile calde, ce le doreau zburând,Cocoarele venite de peste mări și țăriȘi-aduse de departe … Citește mai mult
Un vers răzleț pe-o filă găsită-ntr-un saltarîn minte cată parcă să-mi readucă iarduioasa poezie ce-am început odată.Dar a rămas uitată.Ce-am vrut să spun în versul răzleț găsit acum:„O roză ofilită, zvârlită zace-n drum”?O roză ofilită, dar câte roze nu-szvârlite-așa în teama de câți în piept le-au pus?De-ar trebui să fie cântată orice floare,ce tristă, neștiută, … Citește mai mult
Cât de întuneric este în serile de toamnăȘi străzile sunt triste, tăcute și pustii,Iar fiecare clipă în suflet își înseamnăCărarea unei grele și vagi melancolii.Un vis țesut în vară se stinge-n toamna tristăȘi inima-i bolnavă și sufletul e gol.Departe, zdrențuită, se flutură-o batistă,Cum trece singuratec, neliniștit, un stol.Și ție ți se pare că pleacă de … Citește mai mult
I.Cât ne-am schimbat de tare!O! Mai să nu ne știm„Și totuși, suntem triști”Cum ne-am schimbat de tare; zadarnic ne privim;Și cum îmi stai în față, jurat să nu te miști,Tu-mi pari o neînțeleasă și veșnică mustrare:Cât ne-am schimbat de tare!„Și totuși suntem triști.”În casa noastră strâmtă, la masa mea tăcută,Alături de mine ai stat de-atâtea … Citește mai mult
Tu ce mă faci să cânt și să visez acuma,Eu văd că ești departe, și poate n-ai să vii.Și cine ești, eu nu știu, cum cine sunt, nu știi;Dar simt că ești frumoasă, că ochi albaștri ai,Că porți ceva în tine din rozele de Mai,Tu, care ești departe — și poate n-ai să vii… Și … Citește mai mult
Cântă o caterincă pe-o stradă depărtată,Tremurătoare note le auzeam sunând, —Ca inima-mi s-o facă din nou mai viu să batăCânta o caterincă, pe-o stradă depărtată,Un cânt pe care parcă de mult l-aveam în gând. Cânta și cine știe a cui era cântarea;Cânta și cine știe ce suflet asculta, —Dar poate noaptea-adâncă, și poate, depărtareaFăceau pe-atâția … Citește mai mult
Poetului D. Nanu.Cei singuri cu adevăratNu sunt acei ce plâng câte-au pierdut;Dar cei pe care-un gând îndepărtatÎi poartă prin necunoscut,Spre toţi acei ce plâng câte-au pierdut.Cei singuri cu adevăratSunt toţi acei ce se pricep să tacă —Sunt cei ce merg şi nu se mai opresc,Sunt cei ce duc sub haina lor săracă,Sub lutul omenesc,Secrete bogăţii … Citește mai mult
Aș vrea să am puterea să mă desfac pe mine,Să pot vedea odată ce am și cine sunt,Să pot să văd în noaptea adâncă ce-i în mine,Mai viu, mai clar, mai bine.Tăcerea ce mă are să-nvie-ntr-un cuvântAș vrea să am puterea să mă desfac pe-o masă,Ca un chirurg ce, poate, în basme numai e!De multe … Citește mai mult
Pe strada asta tristă, pustie, solitară,Atâta vreme este de când tot merg mereu,Și nu-nțeleg, în strada aceasta solitară,Ce poate să mă cheme, ce poate să-mi apară,De merg de-atâta vreme, doar umbra mea și eu.Nu-i nimeni — și lumina de pale felinareÎmprăștie în aer cu calmul ei de mortCeva din altă lume, ceva din depărtare,Ceva în … Citește mai mult
« Ştiu eu?.. Poate că-n clipa asta,Nu ştiu nimic din câte ar trebui să ştiu!.« Ce valuri se frământă pe-al mărilor pustiu,Şi mâna ce le poartă, nu-i nimeni să o ştie,De ce le face veşnic spre ţărmuri ca să vie,De ce le face veşnic să spumege în soare,De-apururi neoprite şi veşnic călătoare!..Ce ştiu acum, nu … Citește mai mult