Mihail Celarianu – Garoafele

Garoafe negre care sună când le-apuci
Ca niște aur ferecat și nevăzut,
De descântat, de otrăvit și de vândut.
Ca niște bani, ca niște foc, ca niște cruci.
Să-ți cumpăr trupul cel vrăjmaș c-un pumn de foc,
Cu foc scăzut, cu foc aprins, cu foc spuzit,
Pân’ la sfârșit, dintru-nceput, făr’ de-asfințit.
Pentru-un vârtej cu vreju-ntors în mare joc.
Din coama neagră-ai să-l auzi c-un sunet stins,
Și-ai să porneşti satanic joc sub cântul lui;
Se va-ntocmi cu aurul călcâiului,
Șuierător, pustiitor, de necuprins.
Pân-ai să cazi rotită-n brânci din jocul rupt,
Garoafe moarte-n gura neagră-a țâțelor,
Sub vijelia nentreruptelor culori,
În joc mai surd, în joc profund, pe dedesubt.

Sensul versurilor

Piesa explorează teme întunecate precum moartea, sacrificiul și ispita, folosind simboluri puternice precum garoafele negre, aurul și focul. Sugerează un pact sau un joc periculos cu forțe obscure, cu consecințe inevitabile.

Lasă un comentariu