Peste vârfuri trece luna,
Codru-și bate frunza lin,
Peste ramuri de arin
Melancolic cornul sună.
Mai departe, mai departe,
Mai încet, tot mai încet,
Sufletu-mi nemângâiet
Îndulcind cu dor de moarte.
De ce taci, când fermecată
Inima-mi spre tine întorn?
Mai suna-vei, dulce corn,
Pentru mine vreodată?
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de melancolie și dorință, folosind imagini ale naturii pentru a reflecta starea sufletească a eului liric. Natura devine un ecou al sentimentelor de tristețe și dorință de moarte, sugerând o căutare a alinării într-o lume idealizată.