Marea-nalță mii de valuri, mii de brațe-albe de spume
Spre a se spânzura de stele și-a scăpa din astă lume,
Din pământul ce de răni și de moarte e cuprins
Și pământu-ntreg e-o rană de jăratic – un vulcan.
Detunată, cu turbare ea în pat se tologește.
Mișcă valurile-i negre și expiră.
[1871-1872].
Versuri inedite
Sensul versurilor
Piesa descrie o mare agitată, personificată, care încearcă să scape de suferința și moartea prezentă pe pământ. Marea este văzută ca o entitate puternică, dar și disperată, care caută o evadare din realitatea dură.