Mihai Eminescu – La Mijloc de Codru Des

La mijloc de codru des
Toate păsările ies,
Din huceag de aluniș,
La voiosul luminiș,
Luminiș de lângă baltă,
Care-n trestia înaltă
Legănându-se din unde,
În adâncu-i se pătrunde
Și de lună și de soare
Și de păsări călătoare,
Și de lună și de stele
Și de zbor de rândurele
Și de chipul dragei mele.

Sensul versurilor

Piesa descrie un loc idilic în mijlocul pădurii, unde natura și iubirea se întâlnesc. Este o contemplare asupra frumuseții simple și a conexiunii cu mediul înconjurător, reflectând o stare de visare și admirație.

Lasă un comentariu