Versuri corectate și adnotate
Într-o baltă ce bălteșteLa o margine de sat,Printre-orăcăieli, gândeșteCă nu prea mai e de stat.Între broaște, el, brotacul,Poate-ar fi cel mai dorit,Vorba ceea: ca burlaculTânăr și neliniștit.Dar o vorbă strecuratăDe un șarpe necurat,Chiar de-o fi adevărată,L-a cam marginalizat.Nicio broască nu-l iubește,Toți broscoii-l ocolesc,Ca un cuc-de-mâl trăiește,Mormolocii nu-l cinstesc.Peștii din bălțita baltă,Simt în solzi frisoanele.Inima, de-o … Citește mai mult
Aburi ling în treacătMalul somnoros.Galbenul capastruLunii-i scapă jos.Luntrea mea izbeșteTărmul îndesat.Peste gard, biserici:Clăi de fân roșcat.Cheamă lung din baltăTriste găinuși:Liturghia nopțiiVa începe-acuș.Crângul, pe paraginiLasă ceața grea.În ascuns ruga-ma-voiPentru soarta ta.
Balta cea veche —sunetul unei broaștesărind în apă
La mijloc de codru desToate păsările ies,Din huceag de aluniș,La voiosul luminiș,Luminiș de lângă baltă,Care-n trestia înaltăLegănându-se din unde,În adâncu-i se pătrundeȘi de lună și de soareȘi de păsări călătoare,Și de lună și de steleȘi de zbor de rândureleȘi de chipul dragei mele.
Când printre valuri ce saltăPe baltăÎn ritmu-ușor,Lebăda albă cu-aripele-n vânturiÎn cânturiSe leagănă-n dor;Aripele-i albe în raza cea caldăLe scaldă,Din ele bătând,Și-apoi pe luciu, pe unda d-oglindeLe-ntindeO barcă de vânt.©Mihail Eminovici (Eminescu)
Cu-armurile-i grele de toamnă târzie,balta ne cheamă din nou.Lotca scânceşte, ca vie,şi-n sălcii atârnă acelaşi nesigur ecou.Şerpii beau, leneşi, din ultima căldură,apa-i lumină topită şi grea.Tu, fiică a soarelui, pură,luminezi această împărăţie a ta şi a mea.Vâslele vibrează în mâinile mele –e-o harfă pe care doar eu ştiu să cânt,Ascultă, ascultă, iubito, la elece zi … Citește mai mult
Ca o baltă liniștită,Fără pic de undă-n ea,Este inima din mine,Draga mea.Doar trecutele iluzii,Ca un șir de pomi pe prund,Se răsfrâng duios într-însa,Pân’ la fund.Flori albastre de-i culegeDe pe malu-i să le-admiri,Sunt trecute și pierduteAmintiri.Iară nufărul ce-nclinăFruntea lui, îngălbenit,Este clipa de iubireCe-a pierit.Lasă norii să se-nalțeDe pe lac, pe ploaie seci,Sunt suspinele din mineCând tu … Citește mai mult
– Balta-i plină ochi de pești,Uite știuca, uite-i dinții!Dar bibanii unde-s oare?Sunt, desigur, la plimbareCu bunicii și părinții.E plimbarea lor ciudată,Că nu umblă, ci înoată.– Și respiră?– Da, respiră.Uită-te atentă cumTrec prin apă ca prin fum,.Trec în șiruri și-n perechi.Și respiră prin urechi.Și mai vezi, din când în când,Ca mărgelele urcând,Bulele de aer mici?– Da, … Citește mai mult
Luna a căzut ca un ban de aurA căzut în stufăriș.Un brotac micuț în verdeSe ivește din tufiș. Refren:Oac! Oac! Oac, un brotacE solistul de pe lac.Oac! Oac! Oac un brotacCântă aria: Oac! Oac! Florile pentru spectacolElegant s-au îmbrăcat.Și ascultă ca vrăjiteCântărețul minunat. Refren:Chiar și păsările bălțiiDin plimbare s-au opritȘi ascultă ca vrăjite,Cântărețul renumit. Refren:
Noi stăm cu ochii duși pe unde, pe liniști fără de răspuns, pe nuferi cu-ntrebări rotunde de necuprins, de nepătruns.Ce mai frumos și cast în baltă se-nalță din nămol, din fund, și-n leneșe candori tresaltă pe taine care nu răspund.Ce lacrimi ard la suprafațăcu rădăcinile-n noroi?Ce vieți plâng dincolo de viață,cu ochi de dincolo de … Citește mai mult