A luat o daltă
și a cioplit cu ea
învelișul unui copac
a rămas o scorbură
agățată în aer
apoi a cioplit
învelișul unui ocean
a rămas abisul
atârnat de cer
a cioplit apoi
învelișul unui munte
a rămas o pictură rupestră
ce îl înfățișa pe el
în mijlocul a nimic
și atât
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de deconstrucție și pierdere, sugerând că acțiunile noastre pot lăsa în urmă un gol sau o versiune distorsionată a realității. Protagonistul pare să se piardă pe sine în acest proces de cioplire a lumii din jur, ajungând să se confrunte cu nimicnicia.