Mihai Brinas – Sărutul
De pe buzeÎți cade duios un surâsÎn cădereDesenează sentimenteÎl culeg de pe josÎl presez pe buzele meleApoi ți-l dau înapoiSă nu pari tristă
Versuri corectate și adnotate
De pe buzeÎți cade duios un surâsÎn cădereDesenează sentimenteÎl culeg de pe josÎl presez pe buzele meleApoi ți-l dau înapoiSă nu pari tristă
Când le părăsește liniștea,durerile ținute captivescapă de la balamucîn tot corpul.Îl macină din interiorca niște roți zimțate,iar corpul devine beatde atâta suferință.Este momentul din careorele nu mai sunt egale.
Memoriarătăcește pe cine știe undede teamă de adevărdin mine se desprindeo tristețe ce fugeîn brațe cu poeziase strecoară printr-o fantăcontopindu-se cu luminaceva a fost omorât în mineiar un criminalumblă în libertate
A luat o daltăși a cioplit cu eaînvelișul unui copaca rămas o scorburăagățată în aerapoi a cioplitînvelișul unui oceana rămas abisulatârnat de cera cioplit apoiînvelișul unui muntea rămas o pictură rupestrăce îl înfățișa pe elîn mijlocul a nimicși atât