Trecutul îmi aduce mulțumire,
am biruit atâtea rele crude,
dar azi, sfârșit, pleoapele-mi sunt ude
și dovedesc puterea ta, iubire.
Iar dacă pieptu-mi n-a mai fost țintire
săgeților deșarte și zălude,
azi poți să te răzbuni, Amor, crunt jude:
doboară-mă cu gingașa privire!
Cu pasărea ce-o scapă zvârcolirea
din lanțuri și din curse, iar cu anii
sfârșește printr-o și mai tristă soarte,
mă-asămăn, doamnelor: mult timp iubirea
m-a fost cruțat de chinuri și strădanii,
spre-a-mi da, acum, o și mai aspră moarte.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecutului și a greutăților depășite, dar și asupra puterii iubirii. Vorbitorul se simte vulnerabil și acceptă o soartă mai aspră după o perioadă de protecție, comparându-se cu o pasăre eliberată care sfârșește tragic.