La cruda-nsuflețire
pe care-o stinge-nchisul
ochilor tăi și o redă deschisul
cum viața mea rezistă,
la tot ce-n mine-există
ei sunt magnet pentru-orice însușire.
Astfel că-n șovăire
Amor, de-i orb, se teme
și tremură când vrea să mă omoare.
În tine găzduire
avându-mi eu din vreme,
pe tine-ar fi întâi să te doboare.
Dar inima nu-ți moare
și eu cu ea trăiesc… O, ce tortură
să nu mori prin mortală lovitură,
sporind acea arsură
ce mi-ar pieri, de-aș fi stăpân pe mine.
Redă-mă mie ca să mor, în fine!.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o suferință profundă și dorința de a scăpa de chin prin moarte. Vorbitorul se simte prins într-o tortură emoțională, incapabil să găsească pacea.