Pieri aceea ce mi-a smuls suspine,
perii ei, mie, celor ce-o știră
și a simțit puternica natură,
ce ne găsise demni de ea, rușine….
Că-ar fi stins soarele-ntre sori, e bine
să lase moartea lauda ei dură,
azi când e-nvinsă de iubire!.. Pură
și vie-i pe pământ și-n răi și-n mine!.
Nedreaptă moarte, moarte criminală
credea că stinge faima-ntru virtute
și frumusețea inimii… Se-nșală!.
Căci opera-i, contrar celor știute,
mai mult ca-n viață crește triumfală…
Azi are bolțile, ieri neavute.
Sensul versurilor
Poezia explorează tema morții și a iubirii, sugerând că iubirea și virtutea pot triumfa asupra morții. Opera persoanei decedate crește triumfal chiar și după moarte, depășind limitele vieții.