Spre-a nu mai trebui strânsă-n împreună
din mulți inși, frumusețea integrală
în doamna ideală
sub candid văl a fost încredințată,
căci bolta greu adună
ce-a risipit în lunga lume lată.
Când, c-un răsuflet, iată,
din marea nepăsării
o cheamă Domnu-acuma,
ca și din ochii noștri, și-o ia-n slavă…
Dar cum să dăm uitării,
când moartă-i numai huma,
divina-i poezie și suavă!
De-ar fi dat bolta gravă
urâților splendoarea, azi, prin moarte
cerând-o, toți am fi morți, nu o parte.
din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Sensul versurilor
Poezia explorează ideea frumuseții ideale și pierderea ei prin moarte. Se reflectă asupra modului în care divinitatea cheamă înapoi frumusețea risipită, lăsând în urmă amintirea poeziei divine.