236 (variantă) #.
Conceptul dă integrei sfintei arte
tipar de trup și gest, înaltă milă,
și-apoi abia material umilă!
Aceasta-i prima naștere: departe…….
A doua-i când, din piatra fără moarte,
frumos-concept ivește dalta-argilă,
că orice forță-n lume, oricât de-ostilă,
de veșnicia lui nu-l mai desparte.
din Poezii, traducere de C. D. Zeletin.
În noi când dramul din divina minte
concepe-un chip, atunci și mâna știe,
c-un biet model, să facă piatra vie,
dar asta nu prin meșteșug, ci-altminte.
Și în pictură: iute, înainte
ca pensula să fugă pe hârtie,
cel dăruit clădește-n fantezie
și-apoi dă mâna, gândului, veșminte.
La fel și eu, model mic, înțelesul
prin voi, o, doamnă nobilă și blândă,
mi-l capăt, renăscând mai bun, mai bine.
Sporind puținul și scăzând excesul,
stăpâna mea, spuneți-mi, ce osândă
înflăcărării mele se cuvine?.
din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Sensul versurilor
Piesa explorează procesul creației artistice, de la concepția ideii până la materializarea ei. Vorbitorul caută validare și înțelegere prin intermediul unei figuri nobile, reflectând asupra propriei evoluții și a rolului inspirației în transformarea personală.