Răpească minții ce-i frumos urâta
pieire, ca să șteargă chipu-anume,
așa cum ea vi l-a răpit din lume;
căci trece râsu-n plans și focu-n gheață,
urând-o, într-atâta,
că frumusețea nu mai e semeață…
Dar dacă dă viață
în minte ochilor frumoși, extatic
veți arde – lemn uscat într-un jăratec.
din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Sensul versurilor
The poem reflects on the fleeting nature of beauty and the inevitability of loss. It explores how beauty can be erased from memory and how joy can turn to sorrow. The poem also suggests that beauty, when revived in the mind, can be both captivating and destructive.