Menelaos Ludemis – Yaros

Nu se află în Elada. Nu se află în viață.
N-au nicio înrudire cu această insulă
Soarele, vânturile, apele noastre.
Numai pe o hartă a Iadului
Numai acolo o poți găsi,
Tipărită cu litere mortuare.
Pe o altă planetă o poți găsi
Sădită de coșmaruri
Care
Au lăsat în paturile lor pe cei adormiți
Și-au înhățat de gât pe cei treziți.
Nu se află în Elada.
N-au descoperit-o marinari –
Navigator pe oceane cu cercei în urechi
Și cu ochi însângerați – nu!
Au descoperit-o corsarii saxoni
Spintecători ai celor cinci continente
Cu corăbiile lor plutind în sânge
Și într-o noapte…
(Așa cum plutei în visuri Acropole
Și mamele își legănau copiii…)
Au scos strigăte asurzitoare.
Ceva au spus despre „moarte”
Ceva despre „Libertate”….
Am crezut c-au strigat:
„Moarte sau Libertate”.
(Așa se striga mereu aici)
Pe când ei au strigat: „Moarte Libertății!”
Nu se află în Elada. Nu este o insulă
(Marea Egee își sfâșie mătasea ei albastră)
Nu.
Este un monstru marin
Care a urcat la suprafață
Ca să ne înjure insulele!
Adierile n-a legănat-o niciodată
Ca să nu-și piardă mireasma.
Nici pescărușii n-au trecut
Ca să nu le fiarbă în piepturi
Ouăle.
Asemenea insule…
Numai în basme le poți găsi
Și numai în cele mai groaznice…
Asemenea hidoșenii
Numai de mâini păroase pot fi plăsmuite
Și pline de sânge.
Nu este o insulă. O repet. Nu!
N-o căutați pe o hartă
Vă vorbește un elen chinuit
Care ani în șir a învățat,
Pe băncile ei de piatră,
Lecțiile groazei.
În mințile lor stricate căutați-o,
În catastifele lor texane.
În sclifosirile bachantei lor – „Libertatea”
Care a ieșit la drumul mare
Dansând dansul buricului
Cu hangerul în dinți.
În aceste Pantheoane alese
În aceste rare „Libri d′oro”
Căutați-o!
În laboratoarele lor de alchimie
Unde sugrumă democrația
Și făuresc botnițe
Pentru discipolii ei,
Acolo căutați-o!
Și apoi îngropați-vă
Și scoateți blesteme cutremurătoare
Să ajungă până la granița Infernului
Și să se îngrozească și el
De atâția munți de cadavre
Cu care le-au îndopat!
Versiune românească de Menelaos Ludemis