Se nasc cuvinte cum le-ngân;
Sub pasări, arbore bătrân
Sunt, și sub trestii, râu, pornesc;
Sunt sat, ferestre când sticlesc,
Că-i greu să mă mai deslușesc.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de pierdere a identității și dificultatea de a se regăsi. Eul liric se simte fragmentat, reflectat în elemente ale naturii și ale vieții rurale, dar incapabil să se definească clar.