Susțineam examenul
La limba moartă,
Și trebuia să mă traduc
Din om în maimuță.
Am luat-o de departe,
Traducând mai întâi un text
Dintr-o pădure.
Retroversiunea devenea însă
Tot mai dificilă,
Cu cât mă apropiam de mine.
Cu puțin efort
Am găsit totuși echivalente mulțumitoare
Pentru unghii și părul de pe picioare.
Pe la genunchi
Am început să mă bâlbâi.
În dreptul inimii mi-a tremurat mâna
Și-am făcut o pată de soare.
Am încercat eu să o dreg
Cu părul de pe piept.
Dar m-am poticnit definitiv
La suflet.
Sensul versurilor
Piesa explorează dificultatea de a se reduce la o stare primitivă, de a se dezbrăca de umanitate. Procesul devine din ce în ce mai greu pe măsură ce se apropie de esența ființei, culminând cu incapacitatea de a renunța la suflet.