Spre gol alpin își duc domol
turme de oi străvechiul port.
Sunt scorobeți pe Sohodol,
sunt scorobeți și pe Gilort.
În soare, râul muscărește,
sclipind pe pietre solzii reci;
moșdreanu-ar prinde și el pește,
iar tisa magică-n poteci.
Te înfășoară cu-o hlamidă
pe murmur vânăt, de Parâng;
ca faraonu-n piramidă,
întâi se zbate ochiul stâng.
Și hieroglifele-ți din sânge
deodată le pricepi, mirat
și, fericită, bolta plânge
ca o gravidă: „A mișcat! ”
Sensul versurilor
Piesa descrie o experiență spirituală profundă trăită în mijlocul naturii, în munți. Contactul cu peisajul montan și elementele primordiale declanșează o revelație interioară, o înțelegere a unor adevăruri ascunse.