Câte gânduri îmi trec prin cap
Le las să-mi treacă.
Este plăcerea lor
Să se stârnească din senin,
Ca norii,
Și să se destrame la întâmplare,
La marginea orizontului.
Unele revin,
Cuprinse parcă de-o remușcare:
Au uitat să se atingă de cuvinte!
Cuvintele le îmbrățișează,
Le cuprind în potir de flori carnivore.
Și eu mă pomenesc punând pe note
Plânsul gândurilor fără ieșire.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura efemeră a gândurilor și modul în care acestea sunt transformate în artă. Gândurile sunt personificate, trecând prin stări diverse și fiind capturate în cuvinte și muzică, transformând suferința în creație.