Ce departe am mers peste tăciuni
nu ştiu decât molia perfidă
din cartea grea de rugăciuni
şi tantalizaţii sfinţi dintr-o absidă.
Ce-aproape am fost de eres
ştie doar aripa sanctificată-n şoapte
şi afişată-n sens orar invers
pe o tabelă a zborurilor întârziate.
Ne-am infectat cu repetabile minuni
la umbra psalmilor stinşi pe buze
între mirarea sublimată în căpşuni
şi indecenţa unghiurilor obtuze.
Sensul versurilor
Piesa explorează o călătorie spirituală complexă, marcată de fascinație și pericol. Sugerează o transformare interioară printr-o experiență mistică, balansând între sacru și profan, atracție și repulsie.