De greul prea lungului joc
atom și pleoapa-mi e grea. Mâna neagră a visului
să mă slujească ar vrea. Albă frumusețe tu, fără apunere,
pustietoare minune tu,
gândul – la tine-nnoptatul –
– ce treaz mă ținu! -.
până la ora ce nu se-nfiripă
cu nici o bătaie. Iată acum
se sting jucăușe ardorile,
cade din lume un drum. Eu singurul,
cât de târziul! Slugă și domn
al vegherilor – plec după tine
în largul meu somn.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de oboseală profundă și o predare către somn, văzut ca o eliberare sau chiar o apropiere de moarte. Naratorul se simte copleșit de greutățile vieții și caută refugiu în inconștiență.