Prin ceasul verde-al pădurii
otrăvuri uitate adie.
Cresc lângă ochiuri ciudate
brânduși cu viață târzie.
Cântecul vechi înc-o dată
vrea șipotul să și-l învețe.
În jilavul mușchi mi se-mbie
păreri șterse de tinerețe.
Mari turme cu clopote vin
prin amurgul gorunilor sferici
în codru stârnind ca un zvon
de trecute pierdute biserici.
Înalt unicorn fără glas
s-a oprit spre-asfințit să asculte.
Subt bolțile-adânci mă omoară
pădurea cu tulnice multe.
Sensul versurilor
Piesa descrie o atmosferă melancolică de toamnă, unde amintiri și senzații estompate se amestecă cu imaginea unei păduri misterioase. Motivul central este trecerea timpului și apropierea inevitabilă a sfârșitului, sugerată de elemente precum "otrăvuri uitate" și "păreri șterse de tinerețe".