C-un zâmbet îndrăzneț privesc în mine
și inima
mi-o prind în mână. Tremurând
îmi strâng comoara la ureche și ascult.
Îmi pare
că țin în mâini o scoică
în care
prelung și neînțeles
răsună zvonul unei mări necunoscute.
O, voi ajunge, voi ajunge
vreodată pe malul
acelei mări, pe care azi
o simt,
dar nu o văd?
Sensul versurilor
Piesa exprimă o căutare interioară profundă și dorința de a atinge un ideal necunoscut, simțit doar la nivel intuitiv. Metafora scoicii sugerează o conexiune fragilă cu o realitate mai vastă, inaccesibilă în prezent.