Platanii suri și cedrii-n mare
semințiile și-adapă.
În larguri vinetele brazde
se-ntind subt pluguri mari de apă.
Văzduh și port, pescari și vameși
au ațipit în spațiul cald.
Vântul alb c-un ochi se caută
de-aici pe țărmul celălalt.
Ins pierdut în ceasul rar
mă uit prin spinii de la ușă,
oameni goi zac în nisip
tăcuți, ca-n propria lor cenușă.
În joc cu piatră câte-un val
și-arată solzii de pe pântec.
Între slavă și veninuri
mă-ncearcă boala ca un cântec.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă de plajă într-o atmosferă statică și contemplativă. Naratorul se simte izolat și introspectiv, reflectând asupra condiției umane și a efemerității vieții, fiind cuprins de o stare de melancolie.
