Neguri acoperă
câmpuri și dâmb.
Freamătă ulmul,
duhul cel strâmb.
Cuiburi mai multe-n
creste se văd.
Semn că-n coroane
dat-a prăpăd.
Neagră făină
cade prin scoc
colo la moara
lui Nenoroc.
Macină el doar –
gârbov, cărunt.
Curge urâtul
greu și mărunt.
Lut fără slavă
umed absurd.
Umblu-n nelume,
drumul e surd.
Unde răzbate
silnicul pas,
lung peste creștet
cântă un glas.
Cântă prin ceața
care căzu –
veșnic deasupră-mi
pasărea U.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj sumbru și apăsător, dominat de o atmosferă de melancolie și fatalitate. Imaginea morarului Nenoroc și a pasării U sugerează un destin implacabil și o prezență constantă a urâtului în lume.
