Frumusețea ca și zborul și iubirea
de cenușe-și leagă firea.
De-i ștergi fluturelui praful, nici o boare –
nici o vrajă nu-l vor face să mai zboare.
El, totemul seminției știutoare,
își ascunde obârșiile și drumul.
Dacă-l sfărmi, își dă poleiul –
din secretele-i nici unul.
Cine-i puse pe aripi și pe făptură scrumul,
joc de aur ca suflat din foi de faur?
A dormit o noapte-n lună?
S-a născut din scrum de urnă?
Sensul versurilor
Piesa explorează frumusețea fragilă și efemeră, comparând-o cu zborul unui fluture. Versurile sugerează că esența frumuseții se află în delicatețe și mister, iar încercarea de a o dezvălui complet o poate distruge.
