Livada s-a încins în somn. Din genele-i de stufuri
strâng lacrimi de văpaie: licurici.
Pe coastă-n vreji de nouri
crește luna.
Mâini tomnatice întinde noaptea mea spre tine
și din spuma de lumină-a licuricilor verzui
ți-adun în inimă surâsul.
Gura ta e strugure-nghețat.
Numai marginea subțire-a lunii
ar mai fi așa de rece
– de-aș putea să i-o sărut –
– ca buza ta.
Îmi ești aproape.
Prin noapte simt o pâlpâire de pleoape.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de melancolie și dorință, folosind imagini din natură pentru a exprima sentimente de iubire și frig. Gura persoanei iubite este comparată cu un strugure înghețat și cu marginea rece a lunii, sugerând o distanță emoțională sau o iubire neîmplinită.