natura toamna

Daniel Vişan-Dimitriu – Dansul Frunzelor

de

Părea că-n ziua ceea își serbauIvirea-n muguri înșirați pe ramuriDin primăvara plină de balsamuriȘi de cântări ce tocmai se-ntorceau.Își îmbrăcaseră culori mai viiȘi se mișcau ca-n dans pe-o melodiePe care vântul își dorea s-o știe,Cu tot ce se-ntâmpla în drum a-i fi.Erau cuprinse-n vraja dansuluiȘi fluturau culori seducătoareCa el, în zbor și ca din întâmplare,Să … Citește mai mult

Johann Wolfgang Von Goethe – Simțământ De Toamnă

de

Mai gras înverzește frunzarAl viței de vie,Sus, pe fereastra-mi!Mai plin izbucnițiGemene boabe, și-n pârgIute, mai iute sclipiți!Pe voi vă-ncălzește privireaDin urmă, a maicii lumina.Pe voi vă-nvăluie-n foșnetBelșugul de roadeAl cerului darnic.Pe voi răcoros vă dezmiardăSuflarea vrăjită a lunii.Pe voi, o, vă scaldă în rouăOchii aceștia –A dragostei veșnic fecundePotopitoarele lacrimi.

Georg Trakl – Melancolia

de

Puternică ești înăuntru-țiTu, gură-ntunecată, plăsmuireDin norii toamnei,Liniște aurie de seară;Râu de munte, verzui înserândÎn ocolul de umbreAl pinilor zdrobiți;SatCe piere smerit în imagini brune.Aici aleargă negrii caiPe pajiștea pâcloasă.Voi, soldați!De pe colină, unde spre moarte se rostogolește soarele,Sângele țâșnește în râs –MutSub stejari! O, vuitoare melancolieA oștirii; cu zarvă, un coif strălucitorCăzu de pe fruntea … Citește mai mult

George Topârceanu – Octombrie

de

Octombrie-a lăsat pe dealuriCovoare galbene și roșii.Trec nouri de argint în valuriȘi cântă-a dragoste cocoșii.Mă uit mereu la barometruȘi mă-nfior când scade-un pic,Căci soarele e tot mai micÎn diametru.Dar pe sub cerul cald ca-n maiTrec zile albe după zile,Mai nestatornice și maiSubtile.Întârziată fără vremeSe plimbă Toamna prin grădiniCu faldurii hlamidei pliniDe crizanteme.Și cum abia plutește-n … Citește mai mult

Peter Huchel – Lumină de Octombrie

de

Octombrie, şi para din urmă, ca de miere,E gata să-şi dea drumul, grea de must;Ţânţaru-n ultimele-i zile de plăcereBea cea din urmă rază, ca sângele la gust,Ce suge-ncet verdeaţa de-arţar de pe poteci,Încât copacul pare că de păienjeni moare,Cu frunzele-i dinţate ca nişte lilieci,Blând ameţite-n vânt de soare.De aer, orice moarte e dulce peste fire,De … Citește mai mult

Lucian Blaga – Înfrigurare

de

Livada s-a încins în somn. Din genele-i de stufuristrâng lacrimi de văpaie: licurici.Pe coastă-n vreji de nouricrește luna.Mâini tomnatice întinde noaptea mea spre tineși din spuma de lumină-a licuricilor verzuiți-adun în inimă surâsul.Gura ta e strugure-nghețat.Numai marginea subțire-a luniiar mai fi așa de rece– de-aș putea să i-o sărut –– ca buza ta.Îmi ești aproape.Prin … Citește mai mult

Tudor Gheorghe – Octombrie

de

Octombrie-a lăsat pe dealuricovoare galbene și roșii,pe nouri de-argint în valuriși cântă a dragostei cocoșii.Mă uit mereu la barometruși mă-nfior când scade-un pic,că soarele e tot mai micîn diametru.Și pe sub cerul cam ca maitrec zile albe după zile,mai nestatornice și maisubtile.Întârziată fără vremese plimbă toamna prin grădini,cu falduri la mii de crinide crizanteme.Și cum … Citește mai mult

Anatol E. Baconsky – Desen

de

Îmi place să privesc afară.– Când au căzut aceste frunze?Și arborii se scuturară,Și-n vizuini adânci, ascunse.Stau vulpi roșcate. Stoluri, salbe,Peste pădure nori de ceață,Ca niște zburătoare albePlutind, de vârfuri se agață.Negru pământul se arată;Pe câmpuri vântul iar adoarme.O ciută cade fulgeratăDe trăsnetele unei arme.Și liniștea cu-aripi ușoare,Prin mii de pori respiră-n toamnă.Doar plopii mistuiți în … Citește mai mult

Benjamin Fundoianu – Femeie Luminoasă

de

Femeie luminoasă ca șesurile-n toamnă,dă-mi gâtul tău, cuib moale cu paseri de azur,dă-mi mâinele, mai pure ca pietrele din râuri —femeie cu gândirea ca un polen netrebnicși carnea ca oricare gândire mai zămoasă.Femeie, pământ negru, te vreau și te iubesc,aș vrea să-l ar, să-l semăn, să-l secer și să-l macin,pământ proaspăt în care dormiră toți … Citește mai mult