Frumoase mâini.
Presimt:
frumoase mâini, cum îmi cuprindeți astăzi cu
căldura voastră capul plin de visuri,
așa îmi veți ține odată
și urna cu cenușa mea.
Visez:
frumoase mâini, când buze calde îmi vor sufla
în vânt cenușa,
ce-o s-o țineți în palmi ca-ntr-un potâr,
veți fi ca niște flori,
din care boarea-mprăștie – polenul.
Și plâng:
veți fi așa de tinere atunci, frumoase mâini.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și a inevitabilității morții. Vorbitorul își imaginează mâinile cuiva drag ținându-i urna cu cenușă, sugerând o conexiune emoțională profundă și o meditație asupra trecerii timpului.