Casele cresc în pădurea de pini
albe sau ca șofranul,
lucind pe coline.
Mai potolit oceanul
mângâie locul sorin.
Largul priește nălucilor line.
Cu crestele-n arc, doar bătrânii palmieri
se mai leagănă încă
întârziați în furtuna de ieri.
Îmbrăcată în zâmbet și aur
Cora brodează
subt oleandri, subt alungitele foi.
Timpul ce iese din casă,
cât de ușor l-ai putea prinde
iar să-l reții cu un fir de mătasă.
Această e pacea. Pacea, în care
crește imperiul
ceresc printre noi.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj idilic și pașnic, evocând o stare de liniște și contemplare. Natura este personificată, iar timpul pare să se dilate într-o atmosferă senină, sugerând o armonie perfectă între om și mediu.