Tremură aceeași apă și frunză
la bătăile aceluiași ceas. În ce tărâm
și-n ce somn te-ai oprit?
Cerească subt ce iarbă-ai rămas?
Se revarsă în mine drumurile
toate pe cari ai umblat.
Oglinda-ți mai păstrează chipul
și după ce-ai plecat. Fără gând,
fără-ndemn, fără glas,
cu mâneca șterg ochiuri ude.
Un vecin prin zidul meu aude
răbdarea neagră a aceluiași pas.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dorul profund resimțite în urma pierderii unei persoane dragi. Versurile explorează sentimentul de gol și amintirile persistente, subliniind impactul etern al absenței.