Versuri corectate și adnotate
Când m-au lăsat,Când îmi purtam ramolit sufletul,Liniștit și neprevăzutM-a apucat Domnul.Deloc cu trombon,Ci veni tăcut, m-a strâns cu căldură,N-a venit în zi sorită,Ci nocturn cu luptă.Și orbind, s-a stinsVăzul trufaș. M-am desprins de junie,Pe el, seninul, mărețul,Îl văd în vecie.
La-nțelepți doar spune-o tare,căci mulțimea-n râs pufnește,vreau să cânt ființa caremoartea-n flăcări și-o dorește.În reci ore de iubire,martori mărturiei tale,simți o stranie pornirecând clipesc făclii domoale.Nu mai stai cuprins de douăbrațe-n umbra nopții mare,și te-apucă o poftă nouăde-o mai naltă-mpreunare.Nu sunt zări să te rețină,vii înaripat, vrăjit,și-astfel, lacom de lumină,ești un fluture scrumit.Și cât timp … Citește mai mult
Când nava spiritului tăuse ciocnește de stânca materiei,stânca estecea care se face țăndări.din ”Îndrumar pentru Mesia” 2006
Ești mângâierea sufletului meuîn vremuri de restriște.Ești bogăția spiritului meucând inima mi-e frântă.Inimaginabilul, necunoscutul,iată ce-i dai Tu sufletului meuatunci când se îndreaptă spre Tine.Prin grația Taochii mei au privit veșnicia.O, Iubitule, cum ar putea acest imperiu decadentsă mă țină departe de Tine?.Glasul ce cântă numele Tăue mai dulce decât somnul de noapteși mai grațios decât … Citește mai mult
Zidul se întredeschide, lumina, râs dumnezeiesc, îl străpunge.Victorie, o, Lumină!Inima nopții a fost străpunsă!Cu sabia ta de flacără taie nodul îndoielilor și al dorințelor nesigure!Victorie!Aleargă, o, Neîndurătoareo!Aleargă, o, Tu care ești teribilă în albul tău fără prihană!O, Lumină, toba ta ritmează un marș de foc;roșul torțelor este azvârlit foarte înalt;moartea agonizează într-o izbucnire de splendoare!
Mușchii inimii zguduiți de o bucurie secretăEcluzele memoriei se deschid. Liberă de greutatea vieții.Un amant cu multe brațe m-a cuprinsPalmierul meu mi-a vorbit.Cu un gust mai înalt în gurăMă abțin de la bucuria simțurilor.Bea apă din degetele mele Respir în verdele săuAmândoi am navigat din subpământ spre iubire.Acum sau niciodată, spune elȘi eu îl cer … Citește mai mult
Verbul de mărgărint –ca un buldozer de aurprintre ruineleverbelor putrede –lasă temelie curatăpentru şantierulBunei Lumini..Verbul cu flacărăde mărgărint topeşteaur, alamă, deşert,banchize, fierşi toarnă statuiale adevărului, aliniindu-le faţă-n faţă,de-o parte şi de alta a căiice duce-n luminoasa privelişte a fiinţei..Verbul de mărgărintface saltulîn neliniar,spre Edenechitterra..!
Există-n apa vieții-un peștepe care-l beau de sete inșine-ncrezători că apa creșteîn locul celor ce-au fost prinși.Iar primăvara ies pestrițiisub glandele din carnea pietrii,înmugurind căpăstrul șițiide-atâtea plante și nisetrii.Așa încât, din diamante– mereu la loc, mereu altfel –bergsonizau: sau tu sau el,sau vasele comunicante.
Să faci, o, Iisuse, din inima mea,O harpă divină, să cânţi Tu din ea/:În corzile sfinte, să sune mai linAcordul iubirii, măreţ şi sublim! : /. 2. Să faci, o, Iisuse, din inima mea,Cădelniţă sfântă, să ardă în ea/: Tămâia iubirii cu focu-i ceresc,Ca pururi în lume iubind să trăiesc! : /. 3. Să faci, … Citește mai mult
Ce arătare! Ah, ce lumină!Stea albă-a căzut în grădină,necăutată, neașteptată: noroc,săgeata, floare și foc.În iarbă înaltă, în mare mătasă,căzu din a veacului casă.S-a-ntors, ah, în lume o stea.Mi-s mâinile arse de ea.