Sabestari – Grădina Tainei (VI)

ÎNTREBAREA 6.De-o singură esență e-n om și-n Domnul Sfânt,ce dor nutrește pumnul acela de pământ? RĂSPUNSNu te-arăta nevrednic de mila cea divină,căci îl cunoști pe Domnul doar prin a Sa lumină.Nimica în afara lui Dumnezeu n-apare,cum praful îl vezi numai în razele de soare.Nu-i de mirare-atuncea că pulberea subțirenădejdile își pune-n a soarelui sclipire.De chipu-n … Citește mai mult

Simion Felix Martian – Cuvântul Tău

Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea. (Ps. 119:105).Din bezna necunoașterii de Tine(Un întuneric greu, perfid, vâscos),În îndurarea-Ți ce de-a pururi ține,Cu dreapta Ta întinsă peste mineLa luminișul zorilor m-ai scos.Atunci Cuvântul Tău mi-a dat lumină,O sfântă strălucire din veciiCu irizarea ei diamantină,Iar solzii de pe ochi căzând … Citește mai mult

Simion Felix Martian – Curcubeul Izbăvirii

Durerea are dinți, da, are dințiCu mușcătură crudă, otrăvită,Și gheare are, gheare lungi, fierbințiȘi-o respirație de foc, cumplită.O simt intens cum sfâșie din trupȘi sufletul mi-l zdrențuiește-n gheare,Când stăvilarul de răbdare-l rupPuhoaiele cumplite de-ncercare.Se-nchide orizontul cenușiuPână îi simt strânsoarea grea pe tâmpleȘi, de speranță părăsit, pustiu,Amarul lumii-ntregi prin pori mă umple.Tristețe, apăsare, zvârcoliri,Dureri atroce îmboldind … Citește mai mult

Sunetsacru – Adevarul Comun

MC Magnum:Iti scriu tie, ascultător necunoscut, ascultMuzica ce m-a crescut, copiii-i aud urlând,Alții stau, îi văd fumând, odată-i vedeam râzând,Nici nu-mi treceau prin gând, vremurile de demult.Scump, e timpu’, sparge și zidu’,Treece, da’ zi-mi tu cum să fac schimbul?Cum să-mi schimb tripu’, să-mi țin echilibru’?Când totu’ e rece și alerg ca un târgu.Intru, curent ca … Citește mai mult

Christian W Schenk – O, Doamne

Ești liniștea dintre cuvinte,Ești intervalul dintre dangăte de clopot,Ești liniștea din susur de izvoareȘi zorile ce nu au să apună,Ești veșnicia întrupată-n toateCe sunt și ce nu sunt pe astă lume!Cum pot să mă aplec privirii TaleCând totu-n jur, și dincolo de ființăTu strângi în brațe și-mi visezi adânculTrecutelor și viitoarelor mareeCe-ar îneca ce nu … Citește mai mult

Cristocentric – Mă Atingi Acum

Mai aproape de orice gândDe orice suflareEste prezența TaMă copleșești cu iubirea Ta tot mai tareȘi nu mi-e teamă de nimicDe brațul Tău eu sunt păzitMă atingi acum cu mâna Tafiorul Tău îmi umple inimaEști susur blând ce inima mi-alinăÎmi umpli viața de lumină, Domnul Meu X2 Mai aproape de orice gândDe orice suflareEste prezența … Citește mai mult

Daniel Branzai – Izbăvire

Izbăvire.La ceas tăcut, între pământ și cer,Când clopotul tăriei amuțește,Când valul nopții a-nghețat stingher,Un gând străin în mine se ivește.Nu-i gândul meu, îl recunosc ușorDin viforul ce mi-l strecoară-n suflet,Din șoapta-i cea vicleană-ncetișorÎntinsă cursă pentru al meu umblet.La ceas tăcut, între pământ și cerÎngenunchez tăcut și-mi strig durerea:„Părinte ia-mi Tu teama din ungherȘi-n locul ei … Citește mai mult

Sorin Cerin – Atât de Distorsionat

Galaxii ale disperării,se rotesc în jurul,Iluziilor non-sensurilor existenței,pentru a lovi ora exactă a deșertăciunii,din care își trag seva destinele,spânzurate de întunericul rece și inert,al cuvântului facerii,lovit de soarta păcatelor originare,ale unui Dumnezeu,în care ne-am reflectat chipul nemuririi,atât de distorsionat,încât s-a gândit în mod eronat,că doar prin moarte,putem deveni ființe de lumină divină,cum am fost undeva-cândva,dincolo … Citește mai mult

Sorin Cerin – Încât Și-a Dorit

Atât de singur,Era Dumnezeul Străinului din mine,Încât și-a dorit,să-și clădească din Ochii de Cer,ai Privirii tale,întreaga Lume,a Iubirii,pe care am fi dorit să ne naștem,Împreună,cu Florile Cerului,pe care să le culegem,din Visele Adevărului Absolut,al Cununiei,dintre Sufletele Focurilor Sacre,pe care le respiram,călăuzindu-ne Destinele,spre Nemurirea,Stelei cu Lumina Divină,care ne acoperea,de toate Păcatele Originare,ale unei Lumi a Deșertăciunii,care … Citește mai mult

Sorin Cerin – Florile Lacrimilor Unor Cuvinte

Navigăm,printre maluri prăpăstioase,Iubire,pe care ne-am dori să le escaladăm,conștienți că nu vom reuși niciodată,să rupem pentru Eternitate,de pe buzele lor,abrupte,Florile Lacrimilor,unor Cuvinte,care le năpădesc,cu Sinceritatea lor debordantă,din care ne-am fi dăruit,buchete de Lumină Divină,unul altuia,alungând Noaptea Absurdului,acestui Destin al Morții,pe care nu l-am acceptat Niciodată,ca fiind al nostru.