După ceața vineție
Arde-apusu-n munți, departe
Și cascada argintie
O privesc cum cade-n noapte.
Zboară ca din curcubeie
Prin pădurea-n umbră deasă
Că din cer, Calea Lactee,
Mi se pare că se varsă.
Sensul versurilor
Piesa descrie contemplarea unei cascade la apus, într-un peisaj montan. Imaginea cascadei se transformă într-o viziune cosmică, sugerând o conexiune profundă cu natura și universul.