Privește cum apele Fluviului Galben coboară din cer,
Intrând în ocean pentru a nu mai reveni niciodată.
Privește ecluzele strălucind ca niște oglinzi acolo sus, în munți,
Mătase neagră azi dimineață, acum se alintă-n argint.
O, lasă-l pe omul de spirit să se aventureze unde dorește,
Tu nu închina cu el niciodată o cupă goală în fața lunii!
De vreme ce pronia cerească ți-a hărăzit talent, folosește-l!
Aruncă în aer o mie de monede de argint, toate se întorc pe pământ!
Frige un batal, taie un vițel, ațâță-mi apetitul –
Și pregătește-mi, din trei sute de butoaie, o sorbitură lungă!
Pentru bătrânul maestru, Tsen,
Și pentru tânărul învățat, Tan-chiu,
Aduceți vinul!
Nu lăsați niciodată cupele să lenevească!
Vă rog, dați-mi voie să vă cânt un cântec!
Urechile sunt datoare să asculte!
Ce sunt clopotele și tobele, tacâmurile scumpe și comorile?
Lăsați-mă să fiu veșnic beat și niciodată rob rațiunii!
Oamenii solemni de odinioară și înțelepții sunt uitați,
Dar marii băutori rămân întotdeauna faimoși.
Când prințul Chen la un banchet în Palatul Perfecțiunii a cumpărat
Pentru zece mii de monede o damigeană de vin, mulți au râs,
Considerând pierduți acei bani plătiți în exces.
Du-te și cumpără vin, și-l vom bea împreună!
Roibul meu cu pete albe, ca o floare,
Blanurile mele scumpe,
Dă-le servitorului să ne cumpere vin bun,
Vin în care vom îneca necazurile și nenorocul a mii de generații!
Sensul versurilor
Piesa celebrează bucuria de a trăi și de a savura vinul, încurajând folosirea talentelor și ignorarea convențiilor sociale. Se pune accent pe importanța prezentului și pe uitarea grijilor prin consumul de vin, amintind că marii băutori sunt adesea mai bine amintiți decât oamenii solemni.