Culcat pe pat de-a latul,
Urmăresc razele lunii lăsând în grădină
O urmă-atât de luminoasă, atât de rece, atât de fragilă;
Un spațiu aproape muzical se insinuează dincolo de perdele,
Ca zăpada sclipind la marginea viselor mele.
Îmi ridic capul și pe cer, înaltul,
Văd o lună plină și frumoasă.
Apoi, îmi cobor capul, pe pat culcat de-a latul,
Și încep să mă gândesc la tine, să mă visez acasă – – –
O, Pământ natal! – și dorul meu de casă!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de nostalgie și dorință de a se întoarce acasă, într-un cadru nocturn liniștit. Naratorul contemplă frumusețea naturii și își lasă gândurile să zboare către amintiri și sentimente legate de locul natal.