Stăteam afundat în gânduri și n-am simțit amurgul –
Căzând din ramuri, petale de flori îmi umpluseră cutele hainelor.
Amețit, m-am ridicat îndreptându-mă către locul luminat de lună;
Păsările plecaseră, iar oameni mai rămăseseră puțini.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de introspecție profundă, marcată de melancolie și contemplarea naturii. Personajul se simte singur și pierdut în gânduri, observând trecerea timpului și schimbările din jur.
