Întristările de Lună
Cad tomnatice pe ape
C-aud tihna cum răsună
Liniștirea să-și adape.
Lotusul cum tot a zice
Vrea tristețea lui cu plânsul
Sufletu-mi s-o ia de-aice
Și s-o ducă-apoi cu dânsul.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de melancolie profundă, folosind imagini din natură, precum luna și apele, pentru a exprima tristețea și dorința de eliberare a sufletului. Lotusul personificat amplifică sentimentul de suferință, iar întregul poem sugerează o căutare a liniștii interioare.