Prunc
pe când
prin străvezimea unghiilor
ca prin niște lentile
urmăream probabil mișcarea
propriului meu sânge
propriei mele vieți atât de inconștiente
încât
mai eram aproape ca nefiind… –
mirare Doamne
tocmai de unde poți face să pornească un poem – din încă
aproape neființa omului…
Sensul versurilor
Piesa explorează starea de conștiență incipientă a unui copil, comparând percepția sa cu privirea printr-o lentilă. Meditează asupra originii poeziei, sugerând că aceasta poate izvorî chiar și din starea de aproape neexistență.