Lasă-mă să nu te las cu-n ochi în soare stins
Poate că nu pot să dau din coate-n spațiu închis
Lasă-mă să mă depun, sub piele să-ncolțesc
Nu pot să te trag în piept de teama c-amețesc.
Toate-s vechi și nouă, zece.
Lasă-mă să mă dezgrop, nici mort nu vreau să mor
C-o falcă-n cer și una jos îmi stă pe limbă-o rimă: DOR!!
Toate-s vechi și nouă, zece (ascultă!)
Șapte seri de când mi-e limba plută.
Cred și nu cred tot ce spun când tac
Vreau și nu vreau să revin de unde n-am plecat.
Lasă-mă să mă dedic și să mă cânt direct
Tu să nu mă poți auzi nici cu-n timpan perfect
Du-mă ca să nu te duc din bară-n bară-n gol
Vine o vreme când mă dau cu capu-n nori de sol.
Toate-s vechi și nouă, zece.
Lasă-mă să mă dezbrac de tot ce mi-e prea nud
Muchiile să mi le înfig în carne vie, crud.
Toate-s vechi și nouă, zece (ascultă!)
Șapte seri de când mi-e limba plută
Sensul versurilor
The song explores themes of existential struggle and the search for meaning within oneself. It speaks of a desire for liberation and self-expression, while grappling with internal conflicts and the fear of vulnerability.
