Versuri corectate și adnotate
Prin gândurile ei, e-acum dezastru,Înfrigurare, zbucium și acelPe care îl privise ca pe-un astruStrălucitor, pe cerul ei, doar el.Știa că nicio altă strălucireNu-i poate sta alături. N-ar putea,Din ce i-a fost real sau amăgire,Să se compare cu lumina sa.Aveau același cer și o iubireCe-i ocrotea în clipele de dorCu gânduri care-acum sunt amintireCe doare-n mersul … Citește mai mult
Sunt cufundat în neputință,Oricât încerc și am voință,Dar n-am idee, nici cuvinte…Nimic nu văd, mi-e goală minte.Și sufletul mi-e gol la fel,Nu simt emoție, n-am țel;Este ca și cum aș fi mort,Epuizat, fără efort…Și-mi face rău și nu am leac,Simt gol în inimă, în stomac,Mă uit la tot ca printr-o sticlă…Sunt ca un autist, mi-e … Citește mai mult
Ziua duhnește în bălării… dis-de-dimineațăte întorci cu borcanele de iaurt;de îndată ce îmi vorbești naști un cosmos meschin:ratele de plătit, gazele, pâinea palidă tot mai improbabilă…Aduci acasă din troleibuztoate privirile de contabil ce te-au fișatacum, în anul bisect, în acest apendice al timpului.Am citit că sumerienii făceau la fel:nășteau toate lucrurile pronunțându-le.Atunci, ce e golul … Citește mai mult
Când omul singur nu are cu cineo vorbă schimba,cu Domnul vorbește,adică se află în reculegerea sapermanentă: tace.Iar Domnul ascultă ce-i spune telepaticgolul din inima omului singur.Fir amar de nisip înmărmurit între ceruri…Dialog mut, înfiripatîntre pustiul profan și deșertul divin:schimb inopinat de experiență.Fastă, singurătatea de ea însăși se umple:tăcere neexplorată,comăfără frați, fără îngeri.
Intro:Ah? Nu-ți ajunge, nu?Ia-i, ia-i pe toți, că nu mai poțiEști sătul acum? Niciodată. Refren 1:Ce-ți trebuie, când ai tot, dar n-ai nimic?Te speli cu Moet, dar zâmbetul ți-e rătăcitCe-ți trebuie, când ai tot, dar n-ai nimic?Sărac și sănătos, sau bogat nefericit?Ce-ți trebuie, când ai tot, dar n-ai nimic?Copiii nu te văd, ești la muncă … Citește mai mult
Uitatul pe fereastră a devenit un tic,Toată lumea se uită pe fereastră.Citește, spală, iubește, moareȘi din când în când dă fugaȘi se uită pe fereastră.Ce vreți să vedeți?După cine priviți?Luați-vă gândul, cine a fost de venit a venit,Cine a fost de plecat a plecat,Ce a fost de trecut prin dreptul vostru a trecut.Lăsați perdelele,Trageți obloaneleȘi … Citește mai mult
Simt că ne-am îndepărtat puținEu știu că ne-am îndepărtat puținSimt că ne-am îndepărtat puținEu știu că ne-am îndepărtat.Și, eu știu că ne-am îndepărtat puținCă vinul nu mai este chiar vinDoar fumul de țigarăȘi liniștea în care noi îmbătrânim.Și, simt că ne-am îndepărtat puținCă vinul nu mai este chiar vinDoar fumul de țigarăȘi liniștea care ne … Citește mai mult
Există un loc în inimă carenu va fi niciodată umplut.Un spațiu.Și chiar în cele maibune zile ale noastreși-n cele maifericite momente.Vom ști asta.Vom ști astamai acutca altădată.Există un loc în inimă carenu va fi niciodată umplutiar.Noi vom așteptașivom tot așteptaîn acel spațiu.
Cel care știe limba animalelor,a lucrurilor animate și neanimate,limba celor care înțeleg și nu înțelega celor care văd și a celor care nu văd,și-a contemplat imaginea în apă, revăzându-și străvechea patrie,cu toate amintirile, și atunci a strigat îngrozitor:întors către lume, către tot ce are un corp,declar suprafața pământului primejdioasă!întors către cei închiși în animale și … Citește mai mult
O inimă rece, de piatră,îți umple neantul trupului,gândurile pătrunse în oasese pregătesc pentru eternitate,ultimele cuvinte rostitese întrec unele pe celelalte,depășind viteza sunetului,frânturi de priviri dispersate,privesc haotic spre nimic,doar lacrimile înghețatepăstrează încă umanul,într-un cadru ireal de gol,levitând în sinele prăbușit.În rest, totul pare normal.