Ființă liberă, cerul e acoperit și se-ntunecă,
Revin dinspre norii musonului,
Pică stropi de ploaie.
Hai sus, învățatule, îngrijește-ți gospodăria,
Apa se va duce curând.
Fă-ți araci din văzduhul și auzul lăuntric
Seamănă bobul de grâu al sinelui
Nu lăsa raza îndoielii să se strecoare-năuntru
Seamănă bobul de Naam*.
Patru paznici în fiecare în cele patru direcții
Să nu lase cerul la bob
Du roada la conacul stăpânului
Cedând toată truda muncii.
Împreună, cei cinci prieteni pregătesc prânzul
Muni și Gyani urmează să fie mâncați.
Ascultă căutătorule, spune Kabir,
Seamănă bobul de Naam.
(Poeme – XXIII).
*Sunetul fără sunet dinlăuntrul fiecărui om
(Din vol.”Țes pânza Numelui Tău – Cânturi”)
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre cultivarea sinelui interior și importanța de a semăna 'bobul de Naam' (sunetul interior). Îndeamnă la grijă și protecție față de influențele negative, îndemnând la o viață dedicată spiritualității și muncii.