Tulbură pacea doar o pasăre, un clopot
Parcă-ar vorbi în taină cu-amurgul amândoi.
E liniştea de aur. E seara de cristale.
Candori rătăcitoare trec legănând copacii.
Şi dincolo de toate prin vis pârâul clar
printre mărgăritare spre infinit aleargă
Singurătate! Totul e limpede şi stins
Tulbură pacea doar o pasăre, un clopot
Iubirea e departe… Nepăsătoare, calmă,
inima-i liberă. Nici veselă, nici tristă.
Culori, parfumuri, brize şi cântece o fură
Parcă-ar pluti pe lacul unor simţiri imune
Tulbură pacea doar o pasăre, un clopot
Parcă-ai putea cu mâna s-atingi eternitatea
Sensul versurilor
Piesa descrie un moment de liniște profundă și contemplare în mijlocul naturii. Vorbește despre singurătate, dar una împăcată, și despre senzația de a atinge eternitatea prin simplitatea clipei prezente.