Jorge Luis Borges – Sfârșit de An

Nu detaliul simbolic, de-a înlocui un trei pentru un doi,
nici acea goală metaforă
ce convoacă un an agonizant și altul ce apare,
nici îndeplinirea unui răzleț termen astronomic
sublimează un cataclism de clopotări și țipete
podișul seninului miez al nopții
obligându-ne a aștepta
cele douăsprezece bătăi obscure
adevărata cauză este universala
și vaga suspectare
a ceea ce-i enigmatic timpului
este uimirea în fața miracolului
că, în ciuda arbitrariului infinit,
ceva rămâne durabil în noi
neclintit

Sensul versurilor

Piesa reflectă asupra semnificației sfârșitului de an, nu ca pe un eveniment simbolic sau astronomic, ci ca pe un moment de uimire în fața miracolului că ceva durabil persistă în noi, în ciuda trecerii timpului. Este o meditație asupra constanței în mijlocul schimbării.

Lasă un comentariu