Matsuo Basho – Sfârșitul Anului
Sfârșitul anului, totulColțuri ale acestui lucruPlutitoare lume, măturat.
Versuri corectate și adnotate
Sfârșitul anului, totulColțuri ale acestui lucruPlutitoare lume, măturat.
Uite, pe sfârșite-i anul vechi,eu însă mai umblu cu pălărie de varăși încălțat în sandale.
Nu detaliul simbolic, de-a înlocui un trei pentru un doi,nici acea goală metaforăce convoacă un an agonizant și altul ce apare,nici îndeplinirea unui răzleț termen astronomicsublimează un cataclism de clopotări și țipetepodișul seninului miez al nopțiiobligându-ne a așteptacele douăsprezece bătăi obscureadevărata cauză este universalași vaga suspectarea ceea ce-i enigmatic timpuluieste uimirea în fața miracoluluică, în … Citește mai mult
Am contemplat din lună sau aproape,modesta planetă care conținefilozofie, teologie, politică,păcate, literatură, științeevidente sau oculte. Înăuntrul ei e și omulși eu printre ei. Și totul e foarte ciudat.Peste câteva ore va fi noapte și anulse va sfârși printre explozii de șampanieși de petarde. Poate de bombe sau mai rău,dar nu aici unde stau eu. Dacă … Citește mai mult
Făpturi în umbra anului apunși drumuri, fapte cad în neființă.Sunt, totuși, înc-atâtea cu putință!Din destrămări și negură m-adun.În valea încercată de-ndoieliși numai rar, ce rar, de vreo credință,sunt, totuși, încă multe cu putință,minuni, aurore, râset și-nvieri.Când orice așteptare s-ar păreadeșartă, cu putință-i, draga mea,un zumzet planetar, de stupi, în vară.Și dincolo, în noapte, s-ar puteaca … Citește mai mult
Nu înțelegem oamenii – se miră păsărileSă se înveseleascăPentru că au un an mai multPentru că fac un pasMai aproape de groapăIar pe noiSă ne împuște cu artificii