N-a fost nicicând așa cuviincios
Ca el vreun om. Era necăutata
Icoană-a bunătății. Adevărata
Esență-a unui suflet luminos.
Nu voi uita nicicând mărinimoasa
Seninătate-a feței bărbătești.
Cu degete prelungi ușor ciupești
Chitara cu cinci coarde, pântecoasă.
Ca-n vis mi-apari, de-oglindă înturnat,
(Tu ești real, eu – biet reflex umbrit)
Cu prietenii de vorbă stând la masă
Și-ți este chipul mort și-nsuflețit.
A ta, Ricardo, -i pampa cea mănoasă,
Cu mânji ce-aleargă-n zori la revărsat.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus lui Ricardo Güiraldes, evocând amintiri despre personalitatea sa luminoasă și legătura sa cu pampa argentiniană. Tonul este nostalgic, reflectând asupra trecerii timpului și a impactului pe care l-a avut asupra naratorului.