Jorge Luis Borges – Trăsura Generalului Quiroga Înaintează Spre Moarte

În surpătura arsă uscatu-s-au scaieții,se zgribulește luna-n răcoarea dimineții,e câmpul rupt de foame, sărac ca un păing.Trăsura se hurducă pe drumul cel șoldiu,o veche hardughie-i, un necuprins sicriu.Acoperindu-și fața, năimiții ucigașiși-ascund cu grijă frica, își fac cu greu curaj.Un negru călătorește pe lângă surugiu.Să te-ntâlnești cu moartea – ce gând zurbagiu! –mergând într-o trăsură. Viteazul … Citește mai mult

Jorge Luis Borges – Ricardo Güiraldes

N-a fost nicicând așa cuviinciosCa el vreun om. Era necăutataIcoană-a bunătății. AdevărataEsență-a unui suflet luminos.Nu voi uita nicicând mărinimoasaSeninătate-a feței bărbătești.Cu degete prelungi ușor ciupeștiChitara cu cinci coarde, pântecoasă.Ca-n vis mi-apari, de-oglindă înturnat,(Tu ești real, eu – biet reflex umbrit)Cu prietenii de vorbă stând la masăȘi-ți este chipul mort și-nsuflețit.A ta, Ricardo, -i pampa cea … Citește mai mult