Jorge Luis Borges – Ricardo Güiraldes
N-a fost nicicând așa cuviinciosCa el vreun om. Era necăutataIcoană-a bunătății. AdevărataEsență-a unui suflet luminos.Nu voi uita nicicând mărinimoasaSeninătate-a feței bărbătești.Cu degete prelungi ușor ciupeștiChitara cu cinci coarde, pântecoasă.Ca-n vis mi-apari, de-oglindă înturnat,(Tu ești real, eu – biet reflex umbrit)Cu prietenii de vorbă stând la masăȘi-ți este chipul mort și-nsuflețit.A ta, Ricardo, -i pampa cea … Citește mai mult